Cum spuneam in episodul anterior eram la o scufundare de noapte, cu manta alfredi, la 12m adancime, intr-o laguna nisipoasa.
Cele 2 manta au sosit si au inceput sa se hranesca folosindu-se de spoturile de lumina. Orice lumina , sub apa, atrage o multime de vietuitoare minuscule, plancton, puiet de pesti si alte microorganisme marine. Manta se hraneste prin filtrarea apei, pe care o inghite prin gura sa de dimensiuni impresionante, apoi o filtreaza prin branhii, toate acestea intr-o miscare continua, ce seamana cu zborul unei pasarii….subacvatice.
Manta se indrepta in picaj si plana deasupra capetelor noastre, la cativa centimetri, recoltand tot plactonul strans la lumina lanternelor, ca si cum ar manca inghetata la cornet. A fost incredibil.
Treceau atat de aproape de noi, mai ales ca nu le distingeai decat cand erau foarte aproape. Locul ales de mine s-a dovedit a fi punctul de intoarcere pentru manta, in festinul lor subacvatic. M-am trezit vanturat la propriu de aripile lor si de siajul ce il faceau in momentul in care se intorceau aproape in loc.
Sa fotografiezi noaptea sub apa, subiecti mari, in miscare, fara blitzuri si intr-un mediu plin de plancton, nisip si alte vietuitoare ce se alaturasera petrecerii subacvatice a fost destul de provocator, atat pentru mine cat si pentru senzorul camerei Sony A7RII.
Am folosit modul S(speed), am lasat ISO pe Auto, si am folosit slow continuos shooting mode, pentru a trage rafale de imagini. Multe dintre cadre au fost nefocalizate dar am reusit si cateva cadre interesante.
Pe masura ce mantas se invarteau deasupra noastra, vizibilitatea a inceput sa se deterioreze. Tot mai multi pesti si alte animale marine se alaturau festinului. La un moment dat am simtit un val de nisip imi impresurase picioarele. Am indreptat lanterna in jos si am vazut o pisica de mare (marble ray) de 1,5 metri in diametru ce sapa in nisipul de langa mine. Am inceput sa verific locurile din apropierea mea si am descoperit un alt musafir.
La circa un metru de mine, in partea stanga se odihnea pe nisip…un rechin de vreo 2 metri. Da, era un rechin doica(nurse shark), ce astepta sa ii pice ceva resturi de la masa celorlalti.
Mi-am schimbat pozitia, am coborat pana la el si am tras cateva cadre. Pesti pilot care il acompaniau erau deosebit de mici si de colorati, fata de ce vazusem pana atunci. Aduceau o pata de culoare in acest setup nocturn.
Am realizat ulterior ca nu se mai vedea la un metru distanta si am decis ca este momentul sa inchei scufundarea. Am inotat pana la ghid si l-am anuntat ca urc spre suprafata. Am verificat computerul de scufundari pentru a face palierul de decompresie, m-am pozitionat cumva la marginea conului de lumina ce venea de pe barca si am inceput sa filmez. Un banc de pesti se hraneau frenetic in lumina, intr-un dans nebunesc. Am incercat sa trag cateva cadre dar nu aveam prea multe sanse in asemenea conditii: viteza pestilor si lipsa luminii. Am ramas pe video.
Cand stai noaptea la safety stop, cele 3 minute iti par, cu siguranta, mai multe.
Mai ales cand un alt rechin doica a trecut sa ma verifice, atingandu-ma usor cu coada pe picioare. Destul de suprarealista senzatia. Am reusit doar sa ii fotografiez coada, in momentul in care a disparut in intunericul din adancuri.
Am incheiat acesta memorabila scufundare, cu gandul la cele intamplate si dornic sa verific ce dovezi aveam inregistrate pe camera. Imi venea sa schimb butelia si bateria la camera si sa sar inapoi in apa.
Mai multe informatii despre manta alfredi puteti citi: https://fishtale.ro/2021/05/13/manta-alfredi/
Mai multe poze din Maldives 2021 puteti vizualiza pe : https://www.facebook.com/Fishtale.ro
