Feeding frenzy sau traducerea cam ciudată – frenezie de hrănire – are legatură cu un comportament larg întâlnit în regnul animal. Fenomenul este guvernat de dinamica pradă – prădător și are la bază principiile disponibilității resurselor și concurenței.
Dar să revenim la o abordare mai relaxată, putem spune că termenul de feeding frenzy este folosit atât la a descrie reacția cumpărăcioșilor la coadă la oferte sau a reporterilor la vreun subiect de can-can. Totuși feeding frenzy se referă, la origine, la modul de hrănire competitivă și dominatoare a rechinilor din anumite specii.
Rechinii, de obicei vânători solitari, prezintă o deviere marcantă de la comportamentul lor obișnuit atunci când sunt prinși într-o feeding frenzy. În mediile în care prada este dispersată și evazivă, rechinii adoptă adesea strategii de vânătoare solitare pentru a-și maximiza șansele de succes. Cu toate acestea, atunci când este prezentă o sursă de hrană abundentă, dinamica se schimbă dramatic.
Un factor cheie care conduce la debutul unei frenezii de hrănire este conceptul de semnal senzorial.
Rechinii posedă simțuri extrem de acute, mai ales când vine vorba de detectarea mirosului sângelui și a vibrațiilor generate de alte animale aflate în apă. Aceste semnale senzoriale declanșează o cascadă de răspunsuri printre rechinii din apropiere, atrăgându-i ca un magnet către sursă. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „imagine de căutare olfactivă”, joacă un rol esențial în agregarea rechinilor și inițierea unei feeding frenzy.
În video de mai jos este experiența trăită în tura din 2024 în Maldives:
Odată adunați, rechinii intră într-o stare de concurență sporită, motivați să consume cât mai multă hrană în cel mai scurt interval de timp. Contrar percepției populare, feeding frenzy nu este neapărat o manifestare a agresiunii necontrolate, ci mai degrabă un răspuns practic pentru a maximiza eficiența hrănirii. Angajându-se în mișcări rapide și neregulate și țintind zonele vulnerabile ale prăzii, cum ar fi țesuturile moi, rechinii își pot asigura partea lor din recompensă în mijlocul unei competiții intense.
Pentru un observator, poate părea că rechinii își pierd mințile mușcând orice le iese în cale, într-o furie necontrolată. Se bat, cu botul ridicat și cu spatele arcuit, toate semne ce indică un atac iminent. Unele relatări povestesc despre rechini care se mănâncă unii pe alții și despre rechinii care continuă să se hrănească chiar și după ce au fost mușcați de alți rechini. Cu cât sunt mai mulți rechini atrași de scenă, cu atât scena devine mai tulburată, pe măsură ce frenezia crește.
Oamenii de știință nu știu încă cât de mult este de fapt o frenezie de hrănire despre mâncare și cât de mult este despre stabilirea dominației într-un mod ordonat, care arată ca un haos.
Feeding frenzy este încă un lucru care îi face pe rechini atât de temuți, cât și de fascinanți.
Dintr-o perspectivă ecologică mai largă, freneziile de hrănire a rechinilor joacă un rol vital în modelarea ecosistemelor marine. Rechinii ajută la menținerea echilibrului în lanțul trofic marin, prevenind proliferarea necontrolată a anumitor specii. Mai mult, rămășițele unui astfel de ospăț servesc ca o sursă valoroasă de nutrienți pentru scavengers și organismele de pe fundul oceanelor, facilitând transferul de energie în întregul ecosistem.
Aici puteti vizualiza mai multe fotografii despre viata subacvatica:https://www.facebook.com/Fishtale.ro
