Proiectul fotografic din 2018 a avut ca subiecti Diavolii de mare din Nusa Penida. Trebuie sa recunosc, fotografierea diavolilor de mare in mediul lor natural este una dintre favoritele mele. Fotografia subacvatica cu diavoli de mare este pe cat de impresionanta pe atat de provocatoare.
Scufundarile cu manta rays sunt o experienta deosebita, din mai multe motive.
Manta rays pot fi intalnite doar in anumite zone de pe glob si de obicei in ape calde, deci departe de Europa. Desi sunt animale marine cu dimensiuni impresionante, pot atinge intre 3-7 metri ca deschidere a aripilor, sunt destul de greu de gasit si de scufundat alaturi de ele, in mediul lor natural.
Acest fapt se datoreaza mai multor motive, in principal se stiu destul de putine despre comportamentul lor, obiceiuri de hranire sau imperechere. Un alt motiv este faptul ca daca se simt amenintate dispar rapid in adancuri, din cateva batai de aripi. Al treilea motiv ar fi faptul ca omul o vaneaza cu usurinta, pentru a-i folosi branhiile la celebra medicina traditionala chineza, ca si leac babesc pentru diferite afectiuni. Desi exista acorduri de protejarea a acesteor specii amenintate cu disparitia, macelul la scara larga a acestor animale atinge cifre impresionante in fiecare an.
Unul dintre locurile unde poti sa faci scufundari in compania diavolilor de mare este insula Nusa Penida, Bali, Indonezia.
Aici exista doua cleaning station unde diavolii de mare vin sa fie curatati de paraziti de catre pesti sanitari. Cele doua puncte se afla in apropierea tarmului, numai ca accesul la ele este unul mai dificil decat se crede.
Nusa Penida este o insula putin dezvoltata, cu o infrastructura precara iar relieful este deosebit de accidentat. Coasta este abrupta si nu se poate ajunge la tarm de pe uscat. Astfel accesul se face cu barca, de pe mare.
Noi am plecat de pe insula vecina, Nusa Lembogan, cu o barca rapida, dimineata devreme. Drumul in sine dureaza aproximativ o ora, daca marea este linistita. Daca sunt valuri, poate sa dureze si mai mult. Drumul la dus a fost unul mai convenabil pentru ca nu au fost valuri, doar hula oceanului. Barca supla, gen piroga, dotata cu doua motoare de 250cp fiecare nu prea ofera mult confort. Trebuie sa stai jos si sa te tii de ceva, in permanenta.
Este bine sa nu se manance un mic dejun prea bogat sau greu, pentru ca aveti sanse sa il impartiti cu pestii. Peisajul in schimb este remarcabil, coasta salbatica cu stanci uriase ce coboara pana in apa. M-am bucurat de priveliste si am incercat sa fac cateva poze, in ciuda zbenguielii permanente a barcii.
Odata ajunsi la Manta Point am inceput echiparea si brieful dinaintea scufundarii.
Lucrurile pareau simple…ne scufundam, ne apropiem de cleaning station si asteptam sa vina diavolii de mare sa ii fotografiem.
Zis si facut. Odata intrati in apa am vazut ca fundul apei era unul foarte accidentat cu multe coline si vai adanci prin care circulau curenti puternici. Ca si stil de scufundare, mie mi-a aduc aminte de cele din Maldive si anume celebrele channel dives – scufundare in canale unde curentii puternici si reci te fac sa te intrebi daca esti intr-o mare tropicala. Temperatura a scazut brusc de la 27 de grade la 21 grade, diferenta ce se simte ca un dus rece prin costumul de neopren de 5 mm.
Am incercat sa imi gasesc o zona mai putin populata de alti scufundatori, ca sa am un cadru cat mai curat. Vizibilitatea era undeva 10-15m si apa mai curata decat ma asteptam.
Citisem multe articole in care Manta Point era prezentata ca o gropa de gunoi, plina de ambalaje de plastic. Experienta mea aici a fost alta. Indonezia nu este tara cea mai curata si nici cu un management al gunoaielor prea grozav dar, in perioada in care m-am scufundat eu la Manta Point, nu erau gunoaie vizibile in apa. In schimb vizibilitatea era redusa de la cantitatea mare de plancton si nutrienti, ce se aflau in apa, ceea ce ingreuna sarcina de a realiza fotografii subacvatice clare.
Am reusit sa ne gasim un loc mai retras langa piscul subacvatic, varful de colina unde se afla statia de curatare, ce era vizitata de diavolii de mare.
Piscul se afla la circa 6-10 metri sub apa iar noi ne afla la baza colinei, undeva la 16 metri, asa ca fotografiam de jos in sus. Cam prea in sus dupa gustul meu, mai ales ca alesesem sa intru in apa cu o lentila fixa M.Zuiko 12mm f2.0. Lentila luminoasa, focaliza rapid dar 8-10 metri de coloana de apa sunt foarte multi, pentru a realiza fotografii subacvatice relevante. Asa ca am inceput sa urc incet spre culme, unde se invarteau 3-4 diavoli de mare.
Fiecare loc de scufundare are reguli generale si reguli particulare si mai tine de fiecare ghid, mai ales de modul cum reuseste sa maximizeze timpul si experienta cu animalele marine. Daca in Socorro, Mexic, se intra la scufundare si diavolii de mare inotau cu noi, printre noi si chiar interactionau cu bulele de aer pe care le scoteam din aparatele de respirat aici lucrurile au stat diferit.
Inteleg si am vazut destule situatii nefericite de persoane care abuzau diferite animale marine dar cred ca un ghid cu experienta ar trebui sa prevada aceste situatii. Grija ghidului nostru era sa ne tina pe fundul apei, cat mai la distanta de diavolii de mare. Am incercat sa ii sugerez ca am putea sa ne apropiem putin de ele ca nu se intampla nimic. El a tinut-o pe a lui…eu am plecat la fotografiat.
Am incercat sa ma apropii cat se poate astfel incat sa nu ajung la aceeasi adancime cu ele si nici sa le stau in ruta lor de plimbare. Unghiul de fotografiere ascendent imi convenea, asa ca nu aveam nici un motiv sa urc mai sus. Dupa cateva cadre pe care le-am considerat reusite am revenit la adancimea grupului de scufundare asteptand sa vedem ce se mai intampla. Dupa cateva minute diavolii s-au retras de pe promotoriu si noi ne-am pus pe asteptat urmatoarea serie de clienti la statia de curatare.
Eu nu am foarte multa rabdare asa ca am inceput sa caut alti subiecti de fotografiat si sa ma uit dupa cadre interesante ale reliefului submarin.
Dupa cateva minute de cautat am descoperit ca Manta Point este plina si de alte animale marine…daca ai ochiul antrenat si sa te mai uiti si dupa alti subiecti decat diavolii de mare.
Dupa cateva cadre trase unui homar ce statea pitit sub o stanca am inceput sa ma uit in jur. Grupul nostru, cu ghidul in frunte, se uitau in continuare la statia de curatare care ducea lipsa de clienti. Din spatele nostru se apropiau 2 diavoli de mare ce pareau prinsi intr-un dans curtenitor. Senzatia de zbor, pe care ti-o ofera intalnirea cu diavolii de mare, a fost amplificata de unda de apa ce m-a lovit in fata atunci cand au trecut la mai putin de 15 cm de mine, fara sa ma bage in seama sau sa isi schimbe directia de navigare.
Sunt putine momentele in care ai sansa sa ajungi atat de aproape de un astfel de animal si o astfel de experienta iti confirma faptul ca acesta este modul corect in care ar trebui sa ne bucuram de interactiunea cu animalele marine.
Am parasit statia de curatare pentru a inainta pe unul din canalele de dedesubt si a ajunge la un rau subacvatic unde o multime de pesti se hraneau in curent. Temperatura se schimba rapid in functie de cum curgea curentul rece iar de regulator trebuia sa te tii cu dintii,… la propriu! Dupa inca un sfert de ora de experimentat inotul impotriva curentului, ghidul a decis ca putem sa ne pregatim de iesirea la suprafata.
A doua scufundare s-a desfasurat cu acelasi tipic dar interactiunea cu diavolii de mare s-a mutat intr-unul dintre canale unde se foloseau de curent pentru a filtra mai usor planctonul.
O astfel de experienta iti ramane intiparita in memorie si merita tot efortul de a ajunge intr-un astfel de loc indepartat.
Pentru scufundarile cu diavolii de mare din Nusa Penida am incercat sa fiu cat mai compact posibil si am optat pentru Olympus EPL7 cu lentila M.Zuiko 12mm, /f2.0. am renuntat la blitzurile externe si la brate pentru a fi mai hidrodinamic.
A fost o decizie buna in situatia data. Apa plina cu plancton ar fi destul de greu de gestionat la fotografiat cu lumini artificiale un subiect in miscare. Am renuntat si la lentila umeda wide pentru ca mi-ar fi indepartat subiectul in cadru si ar fi trebuit sa ma apropii mai mult de subiect, lucru care nu e tot timpul posibil.
Fotografiind cu lumina naturala, e destul de important cum te pozitionezi fata de soare, mai ales cand este atat de mult plancton in apa. Dar, cand inoti in curent este nitel mai complicat sa alegi pozitiile cele mai favorabile pentru o fotografie reusita.
Atunci trebuie sa te multumesti cu ce prinzi in cadru si sa iti tii pumnii stransi sa iasa vreo poza mai buna.
Despre Proiectul Diavolii de mare din Nusa Penida puteti citi si pe site-ul WEPA.ro: http://wepa.ro/rezervatia-marina-nusa-penida/
Despre alte intalniri cu diavolii de mare puteti citi in articolele anterioare: https://fishtale.ro/2015/06/09/fishtale-ro-la-vernisajul-intalniri-remarcabile-diavolii-de-mare-din-socorro/
Mai multe imagini cu diavolii de mare puteti vizualiza in pagina: Portofoliu