Salem Express este una dintre cele mai mari tragedii ale ultimilor 30 de ani. Este una dintre epavele la care nu îmi place să mă scufund. Are o energie negativă pentru mine și prefer să mă scufund la recif decât la Salem Express. Dar odată la câțiva ani mai verific modul în care se transformă epava.
Despre Salem Express am mai scris în trecut și dacă sunteți curioși despre mai multe detalii puteți accesa:
Pentru cei mai puțini curioși menționez o scurtă introducere în atmosfera epavei: pe 14 decembrie 1991, nava Salem Express se întorcea din Jeddah cu sute de pelerini care tocmai vizitaseră Mecca. O furtună puternică lovea nava, iar pasagerii de pe punțile exterioare erau udați de ploaie. Căpitanul Hassan Moro, care conducea nava din 1988, a decis să scurteze călătoria rămânând mai aproape de țărm, în loc să urmeze ruta obișnuită, de-a lungul recifurilor exterioare. Din păcate, a calculat greșit poziția navei, și la ora 23:31, Salem Express a lovit un vârf de recif, Hyndman. Din păcate, impactul a fost devastator.
Experiența de scufundări:
Am ajuns la epava navei Salem Express, care se odihnește pe partea stângă, la aproximativ 30 de metri sub apă. Am început explorarea dinspre pupa și am fost întâmpinați de cele două elice uriașe și cârma navei, vizibile datorită unei bune vizibilități. Am făcut câteva fotografii și ne-am îndreptat către punțile navei, unde am găsit o barcă de salvare. În trecut erau două, dar se pare că cineva a avut nevoie de o barcă așa că pur și simplu a dispărut.
Îmi plac epavele, dar bărci de salvare pe fundul oceanului îmi provoacă un sentiment aparte. Aceste bărci sunt menite să salveze vieți, nu să zacă pe fundul mării, incapabile să își îndeplinească scopul.
În spatele navei, am dat peste un radio și un televizor abandonate în nisip. Pare că au fost așezate acolo de scafandri anteriori, pentru că nu păreau să fi ajuns acolo în mod natural. Deja, în interior, cineva s-a apucat de redecorat, într-un mod bolnav. Există tot felul de specimene și printre noi, scafandrii.
