Ma scufund in Marea Rosie de peste 15 ani. Am fost in diferite zone din Nordul Hurghadei, Sharm El Sheik, pana in sud, Marsa Alam si mai departe, spre recifurile din larg, Daedalus Reef sau Brothers Reef.
Unul dintre locurile faimoase din Marea Rosie este Daedalus Reef, un recif ce se afla in largul marii, la jumatatea distantei dintre Egipt si Arabia Saudita. Este celebru datorita farului sau vechi, construit de francezi in 1863.
Abu Kizan, denumirea sa in araba, este un recif lung de 400 de metri si lat de 100 de metri, in varful caruia troneaza celebrul far. Totodata este o veche rezervatie marina, reciful avand peretii acoperiti cu o multitudine de corali moi si corali tari. Sunt efectiv campuri(sau mai bine zis dealuri) intregi de corali, de toate formele si marimile.
In jurul Daedalus Reef se intalnesc curenti puternici, mai ales pe directia nord-sud, ce aduc ape bogate in nutrienti, astfel incat animalele marine prospera. Ideea e ca reciful este ca un pisc de munte subacvatic, in jurul lui adancimea este de 300-400m. Curentii de adancime plin de nutrienti urca pe pereti, spre suprafata, astfel incat viata marina prospera.
Tot acest lant trofic este incheiat cu predatorii supremi, rechinii, care ii gasesti de fiecare data aici. Daedalus Reef mai este denumita si Casa rechinilor ciocan, despre care am sa va povestesc astazi.
Scufundarea la rechini nu este un film de groaza, aceste magnifice animale sunt de cele mai multe ori precaute si nu iti permit sa te apropii pe cat ti-ai dori tu. Sunt zone unde te poti apropia mai mult de ei, cum au fost experientele mele din Azore sau in Galapagos. In Galapagos erau bancuri de rechini ciocan de ordinul zecilor dar niciodata nu m-au lasat sa ma apropii mai mult de 4-5 metri.
La Daedalus Reef m-am scufundat de peste 30 de ori si am vazut rechini, din diferite specii, aproape de fiecare data. Rechinii ciocan ii vedeam de obicei la scufundarea de dimineata, la ora 6.00, la 30-40m adancime. Asta inseamna lumina putina, vizibilitate slaba. Macar aveai sansa sa inoti alaturi de un grup de 5-6 rechini ciocan, ce te verificau, precauti, de la distanta.
In luna iunie 2019 am avut parte de doua experiente care m-au marcat. La prima scufundare din zi, am zarit rechinii ciocan, la distanta, am reusit sa trag cateva cadre, acceptabile pentru conditiile de vizibilitate.
A doua scufundare a zilei nu ne-a adus mai multi rechini, asa ca ne-am intors din larg spre peretele recifului si ne indreptam spre punctul de iesire din apa. La un moment dat, ramasesem impreuna cu buddy-ul meu mai in urma grupului pentru a face poze in liniste.
Din spatele nostru, undeva spre fundul apei, pe la 20 de metri, a aparut un rechin ciocan, ce venea agale. Noi eram pe la 12metri, cand l-am observat.
Am inceput sa cobor spre el, incercand sa il interceptez in momentul in care va ajunge in dreptul nostru.
Rechinul s-a apropiat, a trecut de noi si a mers mai departe. Reusisem sa fac cateva cadre, eram multumit. Dar deodata rechinul s-a intors din drum si a revenit, in directia mea. Au urmat 15 minute in care am avut sansa sa inot cu acest rechin, care s-a comportat ca un experimentat model subacvatic. A fost pentru prima oara in 15 ani cand am avut o astfel de experienta. Am stat la 2-3 metri deasupra sa si am continuat sa fac poze.
Colegii din grup s-au intors din drum pentru a vedea spectacolul. De la 10 metri au stat si se uitau la noi. Am avut noroc ca nu au intervenit, apropiindu-se de rechin, astfel incat am continuat nestingherit sedinta foto subacvatica.
Alarma de deco a computerului m-a adus inapoi la realitatea scufundarii. A trebuit sa parasesc rechinul ciocan si sa ma indrept spre suprafata. A fost deosebit si totodata am reusit sa fac cateva cadre nesperate. Eram multumit de acesta sesiune de fotografie subacvatica.
Pentru urmatoarea scufundare, a treia din zi, am decis sa fac o scufundare de adancime mai mica, sa raman la perete pentru a ma juca cu lentila de macro. Am montat M.Zuiko 60 mm macro pe sistem si am inceput sa caut micro-subiecti pentru imortalizat in fotografii subacvatice macro. Am continuat sa scanez peretele recifului si sa ma concentrez pe subiectii minusculi.
La un moment dat am vazut cum colegii de scufundare se indreapta spre larg, plecand de la peretele recifului. Am zis, ca poate merita sa arunc o privire, macar sa vad ce i-a facut sa inoate in sprint. M-am indepartat circa 10-15m in larg, cand am vazut 3-4 rechini ciocan ce dadeau tarcoale grupului de scafandri.
M-a apropiat si am dus instinctiv camera la ochi. Hmm…obiectivul M.Zuiko 60mm macro nu era prea bun pentru fotografie de la distanta.
Am decis ca trebuie sa ajung mai aproape de rechini. Am incercat sa ma pozitionez pe o traiectorie de interceptie, fara sa obstructionez traseul rechinului. Si am asteptat.
Rechinul s-a apropiat la circa 1 metru si am inceput sa fotografiez. Cred ca impulsurile electrice de declansare ale camerei ii fac sa fie curiosi, astfel incat, si de acesta data, rechinul a ramas langa mine la 1-2 metri distanta.
Nu imi venea sa cred ce mi se intampla. Sa ai sansa sa fotografiezi rechini ciocan, in mediul lor, de la 1 metru departare,….cu o lentila de macro! Deja suna a povesti vanatoresti…sau mai bine zis scufundaresti.
Rezultatul acestei sedinte de fotografie subacvatica le puteti vedea mai jos.
Mai multe despre Daedalus Reef puteti citi aici: https://fishtale.ro/2017/08/11/daedalus-reef-casa-rechinilor-ciocan/
Mai multe despre Rechinii ciocan puteti citi aici: https://fishtale.ro/2019/04/19/darwin-island-galapagos-2019-ep-4/